Wi-Fi

Numele obisnuit al unei tehnologii wireless(fara fir) populare folosita in retelistica, telefoane mobile, jocuri video si altele, tehnologie suportata de aproape toate PC-urile moderne si majoritatea consolelor de jocuri.
Un dispozitiv electronic care are integrata aceasta tehnologie (un PC, consola de jocuri, telefon mobil, MP3 player, sau PDA) se poate conecta la Internet atunci cand se afla in raza unei retele wireless conectate la Internet. Raza de acoperire a unuia sau a mai multor puncte de acces interconectate (hotspot), poate varia de la aria unei camere, pana la mai multi kilometri patrati acoperiti prin zone de acces care se intrepatrund.
In plus pe langa accesul restrictionat acasa sau la perimetrul unui birou, Wi-Fi poate permite si accesul public tot prin intermediul hotspot-urilor, acest lucru putand fi gratuit sau taxat prin inscrierea la anumite organizatii care ofera acces la Internet (Internet provider). Aeropoartele, hotelurile, restaurantele si cafenelele ofera adesea clientilor acces gratuit la Internet prin intermediul Wi-Fi. Uneori si autoritatile publice sau firme care doresc sa-si promoveze imaginea ofera acces gratuit la Internet.
O alta facilitate pe care tehnologia Wi-Fi o ofera este posibilitatea conexiunii peer-to-peer(de la utilizator la utilizator), adica ofera posibilitatea a doua computere sa se conecteze unul la celalalt, conexiune care s-ar putea dovedi utila fie in transferul de date intre doua computere din aceeasi cladire, fie la jocuri.

Wi-Fi utilizeaza mai multe tipuri de tehnologii, toate bazate pe unde radio, dintre care cele mai notabile sunt: cele cu spectru/banda larg, sau OFDM(Orthogonal Frequency Division Multiplexing). Aceste tehnologii au dus la succesul Wi-Fi in fata unor competitori ca Bluetooth. Inceputul tehnologiei cu spectru larg poate fi datat in 1985, cand FCC(Comisia Federala pentru Comunicatii SUA) a facut posibila utilizarea tehnologiei cu spectru larg neinregistrat, dar precursorul direct al Wi-Fi a fost inventat in Olanda in 1991. Scopul sau initial era sa ofere suport pentru sistemul de case electronice, purta numele de WaveLAN si o viteza maxima de 2 Mbit/s.
Cand aceasta tehnologie a inceput sa fie folosita pentru retele au aparut numeroase probleme datorita diverselor incompatibilitati dintre producatorii de produse. Standardizarea a inceput in 1999 cu constituirea Aliantei Wi-Fi(Wi-Fi Alliance), si cu introducerea marcii CERTIFICAT Wi-Fi, care asigura consumatorii ca produsele vor interactiona fara probleme. In plus exista numeroase incercari de standardizare, care nu doar sa selectioneze componentele compatibile, ci sa asigure compatibilitatea inca din timpul proiectarii sau fabricarii, cea mai importanta fiind IEEE 802.11.
Incepand cu anul 2007 Wi-Fi a inregistrat un boom extraordinar, atat in domeniul afacerilor, cat si a utilizatorilor casnici, in prezent toate computerele portabile, sau telefoanele mobile nou fabricate avand cel putin o parte din facilitatile Wi-Fi.

Exemple

Dispozitive

4C
Punctele de acces wireless conecteaza un grup de dispozitive compatibie wireless la o retea LAN. Din punct de vedere tehnic un punct de acces este similar cu un hub, pentru ca transmite date intre mai multe dispozitive.

Adaptoarele wireless permit dispozitivelor sa se conecteze la o retea wireless. Modul in care ele se pot conecta la numitul dispozitiv prin diferite porturi ca PCI, USB sau ExpressCard. Majoritatea laptopurilor sunt echipate cu adaptoare interne.

Un router wireless se ocupa de managementul pachetelor de informatie intr-o retea wireless. De obicei acesta integreaza un WAP(Wireless Aplication Protocol-un set de instructiuni care permite dispozitivului sa execute aplicatii care folosesc tehnologia Wi-Fi), un switch ethernet(un echipament care face legatura intre capetele retelei, si care e capabil sa transmita sau sa primeasca date exclusiv de la o singura componenta, fara ca celelalte terminale sa fie afectate). O astfel de componenta permite ca toate trei dispozitivele sa poata fi configurate printr-o singura accesare, dintr-un singur loc, in mod obisnuit un web server(un computer care trimite celorlalte computere care sunt conectate la el(clienti) pagini web)

Puntile de retea wireless permit conectarea unei retele cu fir la o retea wireless. Acestea difera de punctele de acces prin faptul ca punctele de acces pot conecta computere cu retele, iar puntile conecteaza wireless doua retele cu fir.

Amplificatoare de semnal wireless sunt dispozitive capabile sa extinda semnalul unei retele wireless existente.

Standarde si tehnologii

IEEE 802.11
Un set de standarde privind retele wireless (WLAN), si care este adesea folosit ca sinonim pentru Wi-Fi. Cu toate acestea Wi-Fi Allinace foloseste termenul Wi-Fi pentru un set intr-o oarecare masura diferit, astfel incat au primit ceritificare Wi-Fi produse care asteptau lansarea standardului IEEE 802.11.
Acesta este de fapt numele generic al mai multor seturi de protocoale care au diferite specificatii si moduri de a opera cu unde radio si date.

Protocolul
Data Lansarii
Frecventa de operare
Rata de trecere (Typ)
Rata de transfer (Max)
Tehnica de modulare
Raza(Interior)
Depinde de grosimea si tipul peretilor
Raza(Exterior)
Pierderile iau in calcul un singur perete
802.11a
1999
5 GHz
23 Mbit/s
54 Mbit/s
OFDM
~35 m
~120 m
802.11b
1999
2.4 GHz
4.3 Mbit/s
11 Mbit/s
DSSS
~38 m
~140 m
802.11g
2003
2.4 GHz
19 Mbit/s
54 Mbit/s
OFDM
~38 m
~140 m
802.11n
June 2009[3]
(est.)
2.4 GHz
5 GHz
74 Mbit/s
248 Mbit/s

~70 m
~250 m
802.11y
June 2008[3]
(est.)
3.7 GHz
23 Mbit/s
54 Mbit/s

~50 m
~5000 m

IEEE 802.11a
Protoculul IEEE 802.11a foloseste acelasi nucleu ca varianta initiala a standardului, functioneaza la o frecventa de banda de 5 GHz cu o rata de transfer maxim de 54 Mbit/s, care duce la rate convenabile de trecere in retea de aproximativ de 20 Mbit/s. Faptul ca functioneaza la o frecventa de 5 GHz, o banda putin ocupata, aduce protocolului IEEE 802.11a un avantaj fat de variata originala care opera in banda de 2.4 GHz. Un dezavantaj este faptul ca semnalul este mai usor absorbit de pereti si alte obstacole.

IEEE 802.11b
Acest standard opereaza la o frecventa de banda de 2.4 GHz, ceea ce inseamna ca semnalul sau va fi in continuare afectat de interferente provenite de la aparatele care functioneaza la aceeasi frecventa(cuptoare cu microunde, aparate Bluetooth, telefoane mobile), insa cu o rata de trecere mult imbunatatita fata de standard si un pret redus, el s-a impus rapid pe piata ca urmatorul standard.

IEEE 802.11g
Tot un protocol dezvoltat folosind nucleul standard, care functioneaza la aceeasi frecventa, dar ofera rate de transfer si de trecere mai mari, si compatibilitate cu aparatele IEEE 802.11b. Desi exista aparate care integreaza toate aceste protocoale, un dispozitiv care foloseste exclusiv varianta b va incetini o retea care folosesete varianta g a protocolului IEEE. Din cauza faptului ca functioneaza la aceeasi frecventa si acest protocol sufera din cauza interferentelor.

IEEE 802.11n
Un protocol asteptat deoarece promite capacitatea de intrari si iesiri multiple. Exista deja unele dispozitive care incorporeaza partial acest standard.

IEEE 802.11y
Un standard care foloseste o alta frecventa de banda, de aceasta data licentiata, astfel incat nu mai exista decat posibilitatea interferentelor intre licente.

Sfatul specialistului
Ca intotdeauna alegerea unui tip de retea este motivata de intentiile utilizatorului. Cuvantul de ordine in favoarea unei retele wireless este MOBILITATE. Pentru simplul fapt ca retelele wireless nu necesita cabluri, clientii nu mai sunt dependenti de cablul prin care se conectau la server, iar costul de dezvoltare a retelei scade. Mai mult daca cladirea nu permite extinderea de cabluri sau daca locul terminalelor se schimba constant o retea wireless este solutia. Daca adaugam si faptul ca nu mai exista laptopuri care sa nu integreze solutia Wi-Fi, avem o imagine cat mai clar conturata asupra extensiunii si avantajelor Wi-Fi.
O retea cu fir este sustinuta indirect de dezavantajele Wi-Fi: imposibilitatea de a reglementa frecventele radio intercontinental, posibilele interferente cauzate de obstacole sau de puterea semnalului, dar si posibilitatea accesului nepermis, si a scaderii ratei de transfer o data cu cresterea distantei fata de server.