Frecventa de ceas masurata in cicluri pe secunda (unitatea de masura Hz) este timpul in care un procesor realizeaza cea mai de baza operatie, cum ar fi adunarea a doua numere sau transferul de valori intre doi registri. In mod uzual, frecventa de ceas este utilizata pentru a determina viteza unui CPU.
Producatorii au in general preturi premium pentru microprocesoarele cu frecvente mari. Pentru un procesor ce iese de pe linia de productie, testul frecventei de ceas optime reprezinta finalul procesului de fabricatie. Un procesor care de exemplu este certificat la 1.5 GHz va fi vandut la pret mai mare decat acelasi procesor care atinge frecvente de ceas mai mici, de exemplu 1.33 GHz.
Frecventa de ceas este de obicei semnificativa pentru compararea procesoarelor, si implicit a computerelor. Cu toate acestea, o multime de alti factori determina performanta efectiva a unui procesor. De exemplu frecventa de ceas a FSB-ului (Front Side Bus), frecventa de ceas a memoriei, latimea de banda in biti a magistralei CPU cat si cantitatea de cache Level 1, L2 sau L3. Frecventa de ceas nu trebuie folosita pentru compararea procesoarelor care fac parte din familii diferite. Acestea fiind foarte diferentiate prin volumului de operatii relizate pe durata unui ciclu.
Majoritatea procesoarelor, si in general majoritatea dispozitivelor logice secventiale, sunt sincron (lucreaza cu semnale sincronizate). Prin calcularea timpului maxim in care impulsul electric se poate propaga prin diversele ramuri ale multiplelor circuite ale unui CPU, fabricantii pot alege o frecventa perfecta pentru semnalulul de ceas.
Aceasta perioada trebuie sa fie mai lunga decat timpul necesar unui semnal sa se deplaseze sau sa se propage.